Pentru cei mai mulți dintre noi, viața este organizată în jurul orelor, zilelor, lunilor și anilor. În Amazonul brazilian există însă o comunitate care se raportează complet diferit la trecerea vieții.
Este vorba despre populația indigenă Amondawa, studiată de lingviști și antropologi. Cercetătorii au constatat că limba acesteia nu include un concept abstract al „timpului” comparabil cu cel folosit în societățile moderne. Membrii comunității nu își organizează existența după calendare și nici nu își exprimă vârsta printr-un număr de ani.
Fără săptămâni, luni sau ani
Amondawa trăiesc într-o zonă izolată a Amazonului brazilian, iar contactul lor cu lumea exterioară este relativ recent, datând din 1986.
Studierea limbii și culturii lor a scos la iveală o particularitate remarcabilă. În vocabular nu există termeni echivalenți pentru unități precum „săptămână”, „lună” sau „an”, iar timpul nu este tratat ca ceva independent de evenimente.
Asta nu înseamnă că membrii comunității nu înțeleg succesiunea evenimentelor. Ei recunosc, de exemplu, alternanța dintre zi și noapte și schimbările naturale sau sezoniere. Diferența este modul în care organizează aceste experiențe.
Vârsta nu este exprimată printr-un număr
Una dintre cele mai interesante particularități ale culturii Amondawa privește vârsta.
Membrii comunității nu spun că au 20, 30 sau 50 de ani. În schimb, trecerea către o altă etapă a vieții poate fi marcată prin schimbarea numelui.
Un copil care înaintează în vârstă îi poate transmite numele său unui frate mai mic și poate primi altul. Identitatea devine astfel un indicator al etapelor vieții, fără să fie nevoie de o vârstă numerică.
Cercetarea nu spune că Amondawa „nu înțeleg timpul”
Descoperirea trebuie însă interpretată cu atenție.
Cercetătorii nu susțin că membrii comunității sunt incapabili să înțeleagă ideea de succesiune sau că pentru ei trecutul și viitorul ar fi inexistente. Particularitatea constă în absența unei noțiuni de timp abstract și independent, care poate fi împărțit și măsurat în unități standardizate.
Cu alte cuvinte, evenimentele există și au o ordine, dar nu trebuie neapărat așezate pe o axă formată din ore, zile, luni și ani.
Timpul măsurat poate fi și o convenție culturală
Cazul Amondawa ridică o întrebare interesantă: cât din modul nostru de a percepe timpul este natural și cât este învățat?
Societatea modernă depinde profund de măsurarea precisă a timpului. Programul de lucru, transportul, întâlnirile sau activitățile economice ar fi dificil de coordonat fără ceasuri și calendare.
Exemplul comunității din Amazon arată însă că oamenii își pot organiza existența și într-un sistem în care timpul abstract nu ocupă aceeași poziție centrală.
Și visele ne modifică percepția asupra timpului
Un fenomen interesant apare și în timpul somnului. În vise, ordinea cronologică poate deveni mult mai flexibilă decât atunci când suntem treji.
Putem trece aparent de la o perioadă la alta sau între locuri diferite fără să percepem aceste schimbări drept neobișnuite. Articolul pune această experiență în paralel cu ideea că modul în care construim mental timpul nu este întotdeauna rigid.
Ce ne arată, de fapt, cazul Amondawa
Descoperirea nu dovedește că timpul fizic este o iluzie și nici că oamenii de știință au demonstrat că „timpul nu există”. Ea arată ceva mai concret: felul în care oamenii măsoară, descriu și organizează timpul poate fi puternic influențat de limbă și cultură.
Pentru Amondawa, viața poate fi structurată prin evenimente, ciclurile naturii și etapele existenței, fără ca fiecare moment să primească o dată sau o cifră.
Iar tocmai această diferență face comunitatea atât de interesantă pentru cercetători: ceea ce pentru societatea modernă pare indispensabil – orele, vârsta numerică și calendarul – nu este singura modalitate prin care oamenii își pot organiza viața.
Sursa foto + text: Libertatea.ro
