Uniunea Europeană a investit masiv în apărare în ultimii ani, însă capacitatea statelor membre de a răspunde unei eventuale agresiuni militare majore continuă să ridice semne de întrebare. Un raport al Curții Europene de Conturi avertizează că obiectivul de a ajunge la un nivel adecvat de pregătire pentru apărare până în 2030 va fi dificil de atins dacă nu sunt rezolvate probleme precum dependența de Statele Unite, fragmentarea sistemelor naționale și capacitatea insuficientă a industriei europene de apărare.
Situația este totuși diferită față de cea de dinaintea invaziei ruse pe scară largă în Ucraina, începută în 2022. Auditorii europeni constată că au fost făcute progrese, însă avertizează că acestea trebuie accelerate pentru ca Europa să poată susține inclusiv un conflict de mare intensitate.
Cheltuielile pentru apărare au crescut puternic
Una dintre cele mai vizibile schimbări este creșterea bugetelor militare. Între 2020 și 2025, cheltuielile pentru apărare ale statelor membre UE au crescut cu 79%, pe fondul deteriorării situației de securitate și al presiunilor pentru consolidarea pilonului european al NATO.
Creșterea bugetelor nu rezolvă însă automat problemele structurale. Marek Opioła, membru al Curții Europene de Conturi care a coordonat analiza, a atras atenția asupra fragmentării sistemelor naționale, blocajelor industriale și dependenței care continuă să existe față de Statele Unite.
Consiliul European a stabilit, la rândul său, că pregătirea pentru apărare trebuie intensificată decisiv până în 2030, fiind necesare atât reducerea dependențelor strategice, cât și eliminarea deficitelor privind capabilitățile militare critice.
Armatele europene nu funcționează încă suficient de integrat
O problemă importantă este modul în care statele membre își dezvoltă propriile sisteme de apărare. Numeroase țări cumpără echipamente separat, folosesc platforme diferite și derulează proiecte naționale care nu sunt întotdeauna coordonate.
Această fragmentare poate duce atât la cheltuieli duplicate, cât și la apariția unor goluri în capacitățile militare europene. Auditorii consideră că o cooperare mai strânsă între guverne și industriile de apărare este esențială pentru ca banii suplimentari investiți în domeniul militar să fie utilizați eficient.
Consiliul European cere deja investiții comune mai rapide, consolidarea industriei continentale și dezvoltarea unor domenii prioritare precum apărarea aeriană, sistemele de drone și antidrone, avertizarea timpurie și capacitățile de lovire de precizie.
Dependența de industria militară americană rămâne ridicată
Europa continuă să cumpere o parte importantă a echipamentelor militare din afara Uniunii. Potrivit datelor citate în analiza Curții Europene de Conturi, între februarie 2022 și iunie 2023, 78% dintre achizițiile de apărare realizate de guvernele UE proveneau din afara blocului comunitar, iar Statele Unite reprezentau 63%.
Situația are o explicație practică. După declanșarea războiului din Ucraina, țările europene aveau nevoie rapid de armament și echipamente disponibile, iar industria continentală nu putea acoperi imediat cererea.
Pe termen lung, strategia europeană urmărește însă ca o parte mai mare din investițiile comune să ajungă către producători din UE sau din țări apropiate, precum Ucraina și Norvegia. Problema este că producătorii europeni trebuie să poată livra suficient de repede și în cantitățile necesare.
Proiectele comune întâmpină dificultăți
Fragmentarea industriei europene poate fi observată și în dificultățile întâmpinate de unele proiecte militare comune. Un exemplu prezentat în contextul raportului este proiectul franco-german pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă, evaluat la aproximativ 100 de miliarde de euro, afectat de disputele dintre companiile implicate privind conducerea și controlul programului.
Astfel de probleme arată cât de complicată poate fi construirea unei industrii europene integrate, chiar și atunci când statele implicate sunt de acord asupra necesității investițiilor.
Auditorii avertizează că Europa trebuie să găsească un echilibru între două nevoi: cumpărarea rapidă a armamentului disponibil în situații urgente și dezvoltarea unei capacități industriale proprii care să reducă dependența de furnizorii externi.
Războiul din Ucraina a scos la iveală problema producției de muniție
Capacitatea industrială a devenit una dintre principalele preocupări după 2022. Uniunea Europeană a promis Ucrainei un milion de proiectile de artilerie, însă obiectivul a fost atins în noiembrie 2024, cu aproximativ opt luni mai târziu decât termenul stabilit inițial.
Situația a demonstrat cât de dificil poate fi pentru industria europeană să își mărească într-un interval scurt producția necesară unui conflict de mare intensitate.
Problema continuă și în cazul sistemelor de apărare aeriană. Ucraina a solicitat posibilitatea folosirii fondurilor europene pentru cumpărarea unor interceptoare Patriot produse în Statele Unite, ceea ce ar necesita o derogare de la anumite reguli privind utilizarea banilor pentru produse cu un conținut majoritar european.
NATO rămâne esențială pentru apărarea Europei
Obiectivul UE de a-și consolida propria industrie și capacitate militară nu presupune înlocuirea NATO. Consiliul European subliniază explicit că, pentru statele membre ale Alianței Nord-Atlantice, NATO rămâne fundamentul apărării colective.
Miza este ca statele europene să poată contribui mult mai mult la propria securitate și să reducă dependențele care ar putea deveni problematice într-o situație de criză.
Raportul Curții Europene de Conturi nu concluzionează că UE va fi incapabilă să se apere în 2030 și nici nu prezice că o invazie va avea loc atunci. Avertismentul este că Europa mai are de rezolvat probleme importante pentru a ajunge până la sfârșitul deceniului la nivelul de pregătire militară pe care și l-a propus. Investițiile au crescut considerabil, dar coordonarea dintre state, producția europeană de armament și reducerea dependențelor externe rămân punctele vulnerabile ale actualului sistem de apărare.
Sursa foto + text: liberttaea.ro
