Medicamentele folosite pentru controlul diabetului și scăderea în greutate, precum cele pe bază de semaglutidă sau tirzepatidă, sunt asociate în unele studii cu o probabilitate mai mare de cădere a părului. Riscul absolut rămâne însă redus, iar specialiștii nu au stabilit că tratamentul este cauza directă a alopeciei.
Una dintre explicațiile analizate este chiar eficiența acestor terapii: pierderea rapidă a kilogramelor poate reprezenta un stres pentru organism și poate modifica temporar ciclul de creștere a părului.
Ce au descoperit cercetătorii
O analiză prezentată în articol a urmărit datele medicale a peste 50.000 de persoane cu diabet de tip 2, comparând pacienții care utilizau medicamente din clasa GLP-1 cu cei aflați sub alte tratamente.
Într-o primă comparație au fost analizați 12.004 utilizatori de GLP-1 și 15.221 de pacienți care utilizau inhibitori SGLT-2. Riscul relativ de alopecie a fost cu 37% mai mare în primul grup.
O altă comparație, între 11.964 de utilizatori de GLP-1 și 11.233 de pacienți tratați cu inhibitori DPP-4, a indicat un risc relativ cu 68% mai mare pentru cei din prima categorie.
Procentele trebuie însă interpretate corect. O creștere a riscului relativ nu înseamnă că 37% sau 68% dintre utilizatori își vor pierde părul.
Riscul real rămâne redus
Potrivit datelor citate în articol, în rândul utilizatorilor de GLP-1 au fost înregistrate aproximativ 6,91 cazuri de cădere a părului la 1.000 de persoane-an.
O analiză sistematică recentă a literaturii medicale a ajuns la o concluzie asemănătoare: există tot mai multe indicii privind asocierea anumitor terapii GLP-1 cu pierderea părului, în special în cazul semaglutidei și tirzepatidei, dar sunt necesare studii suplimentare pentru stabilirea unei relații cauzale.
De ce poate cădea părul după o slăbire accelerată
Una dintre ipotezele principale este efluviul telogen, o formă de cădere difuză a părului care poate apărea după ce organismul trece printr-un stres fiziologic important.
O scădere rapidă în greutate și reducerea drastică a aportului caloric pot determina mai multe fire de păr să intre simultan în faza de repaus. Ulterior, acestea cad într-o perioadă relativ scurtă.
Fenomenul nu este specific injecțiilor pentru slăbit. Poate apărea și după diete restrictive, intervenții bariatrice, boli severe sau alte schimbări majore pentru organism.
Alimentația poate avea și ea un rol
Persoanele care slăbesc foarte repede pot ajunge să consume mai puține proteine, vitamine și minerale decât are nevoie organismul.
Deficiențele de fier sau zinc sunt printre factorii care pot contribui la căderea părului. Articolul menționează și biotina, însă suplimentele nu ar trebui luate automat fără identificarea unei carențe.
Cercetătorii investighează și posibilitatea existenței unor mecanisme metabolice, hormonale sau imunologice asociate tratamentelor GLP-1.
Semaglutida și tirzepatida, cel mai des asociate cu acest efect
O analiză sistematică publicată în 2026 a evaluat 24 de studii și a constatat că semaglutida și tirzepatida au prezentat cele mai multe semnale privind căderea părului dintre terapiile GLP-1 analizate.
În studiile cu tirzepatidă pentru slăbit, alopecia a fost raportată la aproximativ 5,4% dintre participanții tratați, comparativ cu 0,9% în grupurile placebo. Cercetătorii observă însă că tirzepatida produce și scăderi importante ale greutății, ceea ce face dificilă separarea efectului medicamentului de cel al slăbirii accelerate.
Părul poate crește din nou
Partea încurajatoare este că pierderea părului observată în aceste situații este asociată predominant cu forme de alopecie non-cicatricială. Foliculii nu sunt distruși definitiv, astfel că există posibilitatea regenerării părului.
Totuși, căderea accentuată a părului nu ar trebui ignorată. Poate exista o altă cauză, precum o carență nutrițională, o problemă tiroidiană sau o formă diferită de alopecie.
Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului
Apariția căderii părului nu înseamnă că medicamentele pentru slăbit trebuie oprite automat. Beneficiile terapiilor GLP-1 asupra greutății și controlului glicemic pot fi considerabile, iar riscul absolut de alopecie rămâne mic.
Dacă pierderea părului devine evidentă în timpul tratamentului, este indicată discutarea problemei cu medicul. Pot fi evaluate viteza cu care s-a produs scăderea în greutate, alimentația și eventualele carențe sau alte cauze medicale.
Așadar, legătura dintre injecțiile pentru slăbit și alopecie există ca semnal în studiile recente, dar nu este încă demonstrat că medicamentele provoacă direct pierderea părului. Una dintre explicațiile cele mai plauzibile rămâne stresul produs asupra organismului de slăbirea rapidă.
